Bun ... cu noi cum ramane?

Eu nu cred în coincidențe . Nu există coincidențe , există doar rezultate ... rezultatele acțiunilor noastre .

 Oare suntem atât de egoiști încât facem totul doar pentru noi ? Oare există vreun moment în care ne lăsăm și ne uităm ? Nu cred ! 

O bună perioadă de timp credeam că tot ce se întîmplă are un scop . Era asta doar o consolare , un ciclu vicios  în care mergeam cu ochii închiși , fără urmă de teamă ? 

De ce ne mințim ?

Spunea cândva cineva  că e bine să minți , atâta timp cât nu ajungi să crezi în minciunile tale , asta pentru că de acolo înainte nu urmează decât drumul unui om mort , pierdut .

Atunci când nu avem ce ne dorim , ne mințim . Ne mințim că vom obține , că vom căpăta ceva Bun . Că va veni , mereu va veni ...

Ce înseamnă Bun ? Oare Bunul de acum 20 de ani e același cu bunul de azi ? Ce se întâmplă dacă într-adevar primim ceva Bun , dar nu mai avem aceleași valori și dorințe ? ! Totul se codifică atunci ?  Nu mai e considerat Bun ? Sau bunul are și el un termen de expirare ?!

Nu pot să nu mă întreb : plătim , într-o formă sau alta , mai devreme sau mai târziu , pentru răul pe care îl facem ? primim , într-o formă sau alta , mai devreme sau mai târziu , Bunul pe care îl așteptăm ?

Trebuie să așteptăm cu răbdare sau cu teamă ? 

Scrisoare catre mine

Draga Cosmina  ,

De ce fugi ? De ce nu raspunzi cand te chem ? Alergi de ceva timp dar stau si ma intreb unde ?! Ce stiu ceilalti , ce vor , de ce trag asa de tine in toate partile ? Nu te mai zbate atat , oricum esti a lor deja . Cand ma uit la tine uneori , parca-mi vine a fugi . Ei nu te vor slaba , nu vor sa vada prin tine , de ce-i lasi ? Ei nu te vor , dar inca nu stiu asta . Tu joaca-te in continuare ...

Un pescarus

De ce alergam asa fara niciun scop ? La ce bun ? De ce nu traim , de ce doar suntem si atat ?

Eu tot ma intreb , dar ma pierd de fiecare data !

Am uitat sa vorbim cu noi , nu mai avem timp , nu mai riscam , nu mai raspundem , nu mai intrebam !
Sunt un om care isi pune intrebari , care nu poate sa traiasca altfel , caruia ii e frica de ce urmeaza si de ce s-ar putea sa nu urmeze ...
De ce ne e frica sa ne asumam propria persoana ? De ce nu plangem sau radem , fara jena ? De ce de fiecare data  e " da "  sau  " nu " , de ce trebuie sa mergem pe o linie conturata de altii , de ce ne e frica sa sarim ? De ce nu ne tipam sentimentele , cand ceilalti tac ? De ce ne alungam cand ne simtim bine cu noi ? De ce murim si ne place asta ?

Eu sunt un pescarus si vreau sa zbor !

vreau sa fug

Uneori mi-e frica sa ies din casa ! Mi s-a urat sa vad oameni urati , nefericiti  , " plouati " . Oamenii astia pe care ii vad eu zi de zi , nici nu rad , nici nu plang , au fete goale , se uita prin mine si eu prin ei .... Au uitat sa se bucure de ceva , se folosesc unul de altul ... se trezesc , traiesc si mor la sfarsitul zilei , pentru a invia a doua zi !

Parca au uitat pentru ce traiesc !

Liniste ?
Ce e aia ?
Libertate ?
Ce e aia ?

Au devenit roboti , se uita in ei si nu mai pot citi nimic bun ... totul e mecanizat !
Oamenii astia alearga de ei toata viata si se bucura alergand ... nu vor , nu incearca , nu risca . Mor consumati de propria lor fiinta ! Mor spanzurati de propriile lor idealuri

dor de teatru

Mi-e dor de teatru ... chiar mi-e dor !

Simt ca am cam murit asa de vreo luna , de cand nu am mai citit nimic , nu am mai mers la teatru , nu am mai jucat teatru ! Abia acum realizez ca pentru mine admiterea nu a fost chiar un joc de-a v-ati ascunselea ! Ce-i drept din jocul asta , nu am iesit tocmai eu cea invingatoare ... dar poate a fost mai bine asa ...
In luna asta m-am descoperit , am avut timp sa-mi vizualizez reusita  in mijlocul " esecului " !
Am realizat cat de mult vreau asta , ca oricat de mult as vrea sa ma detasez de teatru , cu o putere echivalenta il chem spre mine inapoi .

Mi se pare formidabila puterea actorului , o putere a sufletului ... eu asa o vad . Te joci cu sufletul tau si oamenii par fascinati de puterea ta de a jongla ...
E frumos sa faci un om sa planga , poate suna ciudat ... dar mie una mi se pare un gest de curaj ! Sa poti sa le spui ceva oamenilor din fata ta , care asteapta ceva de la tine , care vor , mai exact , ceva din tine .


E atat de simplu teatrul , e o joaca sincera , loiala ...
E frumos sa le daruiesti sentimente oamenilor din jurul tau . Asta face teatru , imparte suferinta si fericire .... mi-e dor !

Un om trecut prin 9 decenii

Confesiuni despre viata si arta ... un om care desi , trecut prin viata , a reusit sa-si pastreze valorile morale !
E absolut fascinant cu cata prospetime vorbeste despre oameni si viata , la 92 de ani ...

Maestrul Radu Beligan :

" Viata este ca o calatorie cu trenul: Urcam si coboram des, exista accidente, surprize placute la unele statii si tristete adanca la altele. Atunci cand ne nastem si urcam in tren, intalnim oameni despre care credem, ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre: parintii nostri. Din pacate adevarul este altfel. Ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragostea si atasamentul lor, fara prietenia si compania lor. E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un loc important in calatoria noastra. Acestia sunt fratii nostrii, prietenii nostri,si acei oameni minunati pe care ii iubim. Unele din aceste persoane care urca in tren, privesc calatoria ca o plimbare scurta. Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei. Si mai exista altii in tren, care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul celor care au nevoie de el. Unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic... Unii urca si coboara, si noi abia i-am observat. Ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim cel mai mult, se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre. Bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si sa ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor. Din pacate, uneori nu ne putem aseza langa ei, deoarece locul de langa ei este deja ocupat. Nu face nimic, asa este calatoria: plina de provocari , vise, fantezii, sperante, si despartiri.... dar fara intoarcere. Deci trebuie sa facem calatoria in felul cel mai bun posibil. Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi, si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dintre ei.... Sa ne aducem aminte, ca in orice etapa a calatoriei poate exista un tovaras de-al nostru care sa ezite si care probabil are nevoie de intelegerea noastra. Si noi vom sovai des si va exista cineva care sa ne inteleaga. Misterul cel mare al calatoriei este ca nu stim cand vom cobora definitiv din tren si nici cand vor cobora cei ce calatoresc alaturi de noi, nici macar cel care sta pe locul de langa noi. Cred ca o sa fiu cuprins de duiosie atunci cand cobor definitiv din tren .... Da cred acest lucru. Despartirea de cativa prieteni pe care i-am intalnit in timpul calatoriei, va fi dureroasa. Va fi intristator sa-i las singuri pe cei mai dragi mie. Dar am speranta ca odata si odata va veni gara centrala, si am senzatia, ca am sa-i vad sosind, cu bagaje pe care inca nu le-au avut atunci cand au urcat in tren. Ceea ce ma face fericit este gandul ca si eu am avut partea mea in sporirea bagajelor lor si in cresterea valorii acestora. Dragi prieteni, noi sa ne straduim sa avem o calatorie buna si ca la sfarsit sa putem spune ca a meritat osteneala. Sa incercam sa lasam dupa noi, cand coboram, un loc gol care lasa dor si amintiri frumoase la cei care calatoresc mai departe.”
 

La furt de whisky

Intr-o tara care promoveaza nonvalorile si prostia , inteleg sa mai " ciordesti " ... desi nu e scuzabil deloc ! Inteleg sa furi bani sau obiecte de valoare , pe care apoi sa le vinzi ... sa-ti cumperi o paine sau ceva de mancare , dar totusi de ce ai fura whisky ? Sincer acum ?!

Azi de dimineata tata s-a dus sa ia o paine de la magazin ca tot omul ... a dat sa spun intr-un fel sau altul , nas in nas cu pagubitorul , care furase 2 sticle de whisky si nu dintre cele mai ieftine ! A incercat vanzatoarea sa fuga dupa el , dar binenteles ca nu a reusit sa-l prinda .

Eu stau si ma intreb acum ... ei bine , imi pot da seama usor ce stare avea vanzatoarea , dar barbatul ce dracului simtea ? Rusine ?! In niciun caz ! Cum pot oamenii aia sa traiasca asa ? De ce sa furi , cum poti mai apoi sa te uiti in oglinda zilnic la tine , cand tu intr-un fel sau altul i-ai facut rau unui om ! Vanzatoarea va fi nevoita sa plateasca din banii ei de salariu probabil acele 2 sticle de whisky . 

E groaznic sa vezi cum oamenii se limiteaza la un comportament de factura asta , fara sa aiba nicio urma de remuscare . Ajungi sa realizezi ca nicaieri nu mai poti trai in siguranta si ca oriunde te uiti in jurul tau vezi numai oameni " urati " , gata sa sara la bunul tau pentru " o bucata de paine " ... sau o sticla de whisky !

Mi-as dori sa nu-mi pese sau sa rad , dar nu pot sa raman indiferenta si sunt furioasa pe oamenii astia !

Sper doar sa se imbete frumos cu whisky barbatul asta agil si sprinten !
 Eu as vrea sa locuiesc intr-un " Yellow submarine " , caci dupa cum spune cantecu " I was born in the wrong era " ! Enjoy