Bun ... cu noi cum ramane?

Eu nu cred în coincidențe . Nu există coincidențe , există doar rezultate ... rezultatele acțiunilor noastre .

 Oare suntem atât de egoiști încât facem totul doar pentru noi ? Oare există vreun moment în care ne lăsăm și ne uităm ? Nu cred ! 

O bună perioadă de timp credeam că tot ce se întîmplă are un scop . Era asta doar o consolare , un ciclu vicios  în care mergeam cu ochii închiși , fără urmă de teamă ? 

De ce ne mințim ?

Spunea cândva cineva  că e bine să minți , atâta timp cât nu ajungi să crezi în minciunile tale , asta pentru că de acolo înainte nu urmează decât drumul unui om mort , pierdut .

Atunci când nu avem ce ne dorim , ne mințim . Ne mințim că vom obține , că vom căpăta ceva Bun . Că va veni , mereu va veni ...

Ce înseamnă Bun ? Oare Bunul de acum 20 de ani e același cu bunul de azi ? Ce se întâmplă dacă într-adevar primim ceva Bun , dar nu mai avem aceleași valori și dorințe ? ! Totul se codifică atunci ?  Nu mai e considerat Bun ? Sau bunul are și el un termen de expirare ?!

Nu pot să nu mă întreb : plătim , într-o formă sau alta , mai devreme sau mai târziu , pentru răul pe care îl facem ? primim , într-o formă sau alta , mai devreme sau mai târziu , Bunul pe care îl așteptăm ?

Trebuie să așteptăm cu răbdare sau cu teamă ? 

Scrisoare catre mine

Draga Cosmina  ,

De ce fugi ? De ce nu raspunzi cand te chem ? Alergi de ceva timp dar stau si ma intreb unde ?! Ce stiu ceilalti , ce vor , de ce trag asa de tine in toate partile ? Nu te mai zbate atat , oricum esti a lor deja . Cand ma uit la tine uneori , parca-mi vine a fugi . Ei nu te vor slaba , nu vor sa vada prin tine , de ce-i lasi ? Ei nu te vor , dar inca nu stiu asta . Tu joaca-te in continuare ...

Un pescarus

De ce alergam asa fara niciun scop ? La ce bun ? De ce nu traim , de ce doar suntem si atat ?

Eu tot ma intreb , dar ma pierd de fiecare data !

Am uitat sa vorbim cu noi , nu mai avem timp , nu mai riscam , nu mai raspundem , nu mai intrebam !
Sunt un om care isi pune intrebari , care nu poate sa traiasca altfel , caruia ii e frica de ce urmeaza si de ce s-ar putea sa nu urmeze ...
De ce ne e frica sa ne asumam propria persoana ? De ce nu plangem sau radem , fara jena ? De ce de fiecare data  e " da "  sau  " nu " , de ce trebuie sa mergem pe o linie conturata de altii , de ce ne e frica sa sarim ? De ce nu ne tipam sentimentele , cand ceilalti tac ? De ce ne alungam cand ne simtim bine cu noi ? De ce murim si ne place asta ?

Eu sunt un pescarus si vreau sa zbor !