dor de teatru

Mi-e dor de teatru ... chiar mi-e dor !

Simt ca am cam murit asa de vreo luna , de cand nu am mai citit nimic , nu am mai mers la teatru , nu am mai jucat teatru ! Abia acum realizez ca pentru mine admiterea nu a fost chiar un joc de-a v-ati ascunselea ! Ce-i drept din jocul asta , nu am iesit tocmai eu cea invingatoare ... dar poate a fost mai bine asa ...
In luna asta m-am descoperit , am avut timp sa-mi vizualizez reusita  in mijlocul " esecului " !
Am realizat cat de mult vreau asta , ca oricat de mult as vrea sa ma detasez de teatru , cu o putere echivalenta il chem spre mine inapoi .

Mi se pare formidabila puterea actorului , o putere a sufletului ... eu asa o vad . Te joci cu sufletul tau si oamenii par fascinati de puterea ta de a jongla ...
E frumos sa faci un om sa planga , poate suna ciudat ... dar mie una mi se pare un gest de curaj ! Sa poti sa le spui ceva oamenilor din fata ta , care asteapta ceva de la tine , care vor , mai exact , ceva din tine .


E atat de simplu teatrul , e o joaca sincera , loiala ...
E frumos sa le daruiesti sentimente oamenilor din jurul tau . Asta face teatru , imparte suferinta si fericire .... mi-e dor !