De ce alergam asa fara niciun scop ? La ce bun ? De ce nu traim , de ce doar suntem si atat ?
Eu tot ma intreb , dar ma pierd de fiecare data !
Am uitat sa vorbim cu noi , nu mai avem timp , nu mai riscam , nu mai raspundem , nu mai intrebam !
Sunt un om care isi pune intrebari , care nu poate sa traiasca altfel , caruia ii e frica de ce urmeaza si de ce s-ar putea sa nu urmeze ...
De ce ne e frica sa ne asumam propria persoana ? De ce nu plangem sau radem , fara jena ? De ce de fiecare data e " da " sau " nu " , de ce trebuie sa mergem pe o linie conturata de altii , de ce ne e frica sa sarim ? De ce nu ne tipam sentimentele , cand ceilalti tac ? De ce ne alungam cand ne simtim bine cu noi ? De ce murim si ne place asta ?
Eu sunt un pescarus si vreau sa zbor !
Ai scris la foc deschis,se pare! Întrebări n, răspunsuri 0. Un individ, nenumărate posibilități. Tu alegi pentru tine, ceilalți pentru ei. În plus, viața și moartea nu sunt antonime, ci doar sintagme pe care le alege liberul arbitru. Totul are un scop, nimic nu are loc la întîmplare. Continuă să analizezi totul, că te va ajuta mult; iar dacă ceilalți nu sunt de aceeași părere, descotorosește-te de ei! Simplu.
RăspundețiȘtergereO forma de egoism , posibil , din partea mea ca tin raspunsurile doar pentru mine , dar banuiesc ca fiecare isi raspunde diferit la intrebarile cu pricina !
RăspundețiȘtergereScrisul imi vine din suflet , e acid si impulsiv , n-am ce-i face .
Sunt libera , nu imi pasa ce parere au ceilalti despre asta , nu ma descotorosesc de nimeni , pentru ca am grija sa nu ma inconjor de oameni de factura asta .